Ploua de Bobotează. Era anul 2012. Pămîntul era complet acoperit de ape și la televizor se anunțase că Dumnezeu intervenise mai direct ca niciodată în destine, înfăptuind o minune prin sfințirea fiecărei molecule de apă din bălți, din lacuri, mări, calotele glaciare și-oceane, iar populația era frumos rugată să nu mai rupă ușa din biserică, că agheasmă mare se putea găsi oriunde acum direct la sursă. Însă, paradoxal, și de această dată, oamenii, muți și surzi, au refuzat părăsirea cozilor din biserici la care stăteau ca să-și umple sticlele și bidoanele.
