Fictziune cu Stelle

Evadare din Sistem.EA si EL.
Voiaj sub CLARRR de Luna in Gradina Noptzii.



A fost odata ca niciodata o galaxie multicolora aflata la granitza dintre inchipuire si certitudine, de o frumusetze mult prea indepartata de ganduri si de vanturi, pentru a putea fi descrisa in cuvinte.
Situata in al 7 lea cer al boltei ceresti, radiind continuu in ultraviolet, galaxia fericita era ferita de ochii curiosi ai intergalacticilor, aflatzi si ei in trecere. Neintzelegand o asemenea stralucire, o traduceau fie prin
transparentza, fie prin nebula. Gigantul univers, vesnic indragostit de lumină – secretul stralucirii eterne, creator suprem si unic, daruise acestei galaxii puterea de a exista acum si pururea, peste tot si nicaieri, ca si cum ar fi fost tot timpul acolo si totusi niciodata.
Stelle stralucitoare si incinse raspandeau nuantze de tot felul, care mai de care mai aberanta si mai lucida: albastru intens, verde opal, rosu aprinsss, auriu ametzitor, argintiu sidef si tot asa.
Intre toate, s
tel*la* cometa era singura cu inflorescentze viollet, insusire de stella rară. Iesite din aura obisnuita de stella, razele viollet puteau patrunde in orice dimensiune, chiar si pe taramul vizibil. Ceea ce pentru alte stelle nu ar fi fost vreodata posibil de atins cu gandul, pentru stella cometa era o simpla joaca. Spectrul perfect ii daruia insusiri aproape umane, vibranddd intensss la visse. Ascultase de multe ori povestile batranelor stelle cu tenta portocallie, care sunau mai mult a legende. Vorbeau despre zburatori, cei ce pot fauri cel mai frumos vis al unei stelle: sa straluceasca pe cer odata cu soarele. Aflatzi la distantze cosmogenice, acestia asteptau ani lumina in deplina liniste cosmica inceputul pr maverii stel✧lare, cea care deschide portzile cerurilor. Lasati sa exploreze nemarginirea si secretele ceresti, zburatorii lasau in urma lor doar vise, iar stellele pluteau in incertitudine pe vesnicie. Doua anotimpuri. Atat aveau la dispozitzie. Pana la sosirea iernii stellare, cand atmosfera batrana si rece inghetza pana si s☼arele pe cer.
Insa stella cometa vibra in continuare in fericire, stiind ca timpul ei este mult mai rapid decat al innaripatzilor stelari, si nu ar fi putut vreodata sa o ajunga. Teoretic. In practica lucrurile s-au petrecut cu totul altfel.

Magnetizat de sclipirile razelor viollet, Zburatorul isi arunca sufletul inainte. Clar. Direct. Concret. Deloc deranjant sau zgomots. Cu o sinceritate dezarmanta si caldura aproape umana ii transmite rapid coordonatele spre vis. Avand armura invizibila ei, se poate apropia si poate chiar atinge suprafetze incandescente, fara sa se topeasca. Este Zburator. Neconcretul. Incertul. O cu totul alta materie si substantza decat cea de Stella. Coloritul lui nu pare a fi ca al celor cu Invelis Invizibil de Oglinda, si razele ei se aprind! aprind! devenind astfel Stella Vulnerabilla. Mai colorata decat in noptzile obsinuite, uita ca un fauritor de vise stie cel mai bine materia din care acestea se nasc si de aceea nici nu crede in ele… A crezut candva, inainte de a fi Zburator. Poate. Sau poate nu. Sunt doar presupuneri. Transparent ca aerul insusi, incearca sa i spuna cumva ca atunci cand visul va incepe sa prinda contur, El va avea sa dispara. Nu il aude. Sau poate il aude dar nu-l ia in seama, caci in acelasi timp, EL zambeste. Atat de stralucitoare de propria-i lumina Stel*la* Cometa nu mai poate auzi nimic in afara de bataile inimii razelor ei. Si ale aripilor lui. „Poate s-a ratacit in apropierea Galaxiei Multicolore”, gandea mica stella, aratandu-i harta cerului. Politicos, EL ii raspunde ca nu cauta nici un alt spatziu sau timp, in afara intersectiei intergallactice in care se afla EA.

Cu certitudine a existat un moment de cadere in pace cosmica a celor 2. O intersectare intr-un punct a celor 2 planuri de existentza in care s-a atins acea linsite, aproape perfectul. One Night On Earth. Locatzia: Vanilla Sky in centrul FascinatzieiAlbastre

Chiar si in nesfarsit, aproape totul sau aproape nimic sunt totuna in fatza furtunilor cosmice. Neprevazut nici macar de cel mai recunoscut astronom al vremurilor si nascut dintr o nebuloasa {elementul „ics” – imprevizibilul, forztele antigravitatzionale etc}, HAOSUL deziluziilor si al asteptarilor a gasit creatura stellara cu toate bratzele larg deschise si a mutat o brusc intr-o stare de imponderabilitate spatziala. Poate si un fel de pedeapsa pentru nebunia de a-si lasa culorile sa o ia razna.

Ce a urmat au fost doar franturi de vis… caci Zburatorul era deja la ani lumina distantza. Nedumerita, Stella Cenerella s-a straduit din rasputeri sa straluceasca in continuare desi coloritul a inceput sa se descomp un a, iar componenta violet aproape disparuse, devenind un graunte de sclipici. . Un graunte de sclipici in univers.

Cu razele-i smulse din carne, Ea a continuat sa cerceteze orizonturile, sperand sa gaseasca un fir care sa o duca spre EL. Il simtzea aproape, parca ii auzea gandurile, dar nu l putea vedea sau atinge.
Retras in transparentza cu peretzi fini de oglinda, din spatele linei orizontului stellar, EL inca o privea. Retzinuse fara sa vrea emotziile vibratziilor ei, iar din esentza samburelui de lumina de stella, cateva raze patrunse in scultul lui transparent concret, ii topeau, incet, incet, luciditatea. Tacut Mocnit si Sigur. Stia ca o usoara bataie de aripi poate spulbera stransoarea in care Interstellara era prinsa.
In deplinatatea razelor de Stella Naiva, EA a continuat sa se loveasca de propria’i reflectzie virtuala din oglinzi. Oglinda nu o patrunzi, o evitzi. Mai ales in vis, cand stellele se aprind si mai tare… Asta se invatza la Escuela di Estrellas, prima lectzie – un fel de lectzie despre bastonashe

Tainuitorul Secretelor din Gradina Noptzii rasuceste de 7 ori cheitza cutiutzei muzicale in care a ferecat tot ceea ce tine de certitudinea faptelor de mai sus. Priveste apoi spre viitor in bolta celui de al 7 lea Cer Bleumarin, notandu’si cu grija in Agenda fiecare amanunt al trecutului. Reciteste cu vocea tare literele ce arata mai mult a figuri geometrice si pasari. La fiecare suflare a sa acestea-si schimba forma si contzinutul, iar nisipul argintiu din care sunt faurite, se risipeste in cele 7 Mari ale Vesniciei. Loc indepartat si greu de patruns, taramul Vantului Cosmic si al Uitarii.
Apoi, linsitit si rabdator isi numara Stellele. Toate ies la socoteala, pana la ultima. Numaratoarea este imperios necesara pentru ca fiecare trebuie sa rasara in noaptea urmatoare, sa culmineze in stralucire iar mai apoi sa apuna, fiecare cu rostul si menirea ei in Univers.
Un zambet de Zburator sterge pana si ultima farama de indoiala asupra oricarei forme de dezordine cosmica, mai ales cand in Galaxia Multicolorelor, o Stella Cometa, poate si Gemella, caci are sclipiri iridizante, isi intinde razele spre El, invaluindu’l strans, cat poate de strans, in lumina.

Exista totul filmat si consemnat, la cerintzele Cerului. Pentru ca si CERUL are nevoie sa se convinga de re la ti vi ta tea viselor, ba chiar si de gradul lor de i rea li ta te si ve ri di ci ta te, in acelasi timp… De prea multe ori a primit in ochi praffff〫 〪〫o selenar in loc de praf de stele, devenind gri cenusiu fara motiv.


– sfarsit –
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s