Casa-Albastră dintre Stelle

CasaAlbastră dintre Stelle, cea cu genele întoarse,
Mângaiată doar de gândul Omului ce zboară’n Cosmos…

Stă ascunsă printre ramuri, transparentă ca misterul,
Nu se’ntreabă niciodată „cum” de a ajuns la Ceruri.

Gardurile-i din dantelă se lovesc, ușor ca valul,
De un țărm atât de-albastru, depășind chiar irealul.

Din pădurea de clepsidre și imaginații blânde
Timpul însuși izvorăște dur și pur ca dimantul.

Nu e tristă, e eternă, Nu-i nici veselă, e demnă,
Stă în liniște și-așteaptă clipe, ani, milenii, veacuri.

Legi și mase oscilante ce-i admiră idealul
La nevoie sau dezastre o preschimbă-n trestie-albastră.

Protejându’i cu sfințenie centrul fin de greutate
Stâlpii Casei dintre Stelle chiar există’n realitate.

Fiind ca frunza de pălpândă, cel ce stă și o ascultă,
Vrea din suflet să-nțeleagă taina ei de CasăAlbastră.

Nu pare surprins că vântul dus pe aripi de un vultur
Îi culege flori din spațiu cu miros de astru proaspăt.

Mai albastre decât marea curg petale de cerneală,
„Nu sunt ale mele,” îi spune, „lacrimi cad mereu din stelle
M-am obișnuit cu ele, uite una: ” ‘ ”

„Ce ImaginațieAlbastră, De Crăiasă, nu de Casă!”.
Glasul care îi vorbeste, este-al celui care crede,
Gândul ce’a patruns in Cosmos, este sufletul pereche.
OMul devenit albastru, OmAlbastruÎntreStelle.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s