Reprimatele Sexual ( Tragedie În Mai Multe Acte )

ACTUL I

” REPRIMATELE SEXUAL, cele ce au probleme cu barbații și cele ce-și plâng singure de milă, NU MĂ CONTACTAȚI! „ ( din acest citat aparținând lui Jacques Yolo s-a născut abstractul ce urmează )

◯◯◯ Sentimental Materialistele, cele ce Mâncați Gras pe Gratis, NU vă mai năpustiți ca dracii la ouă cu surprize Kinder, Pofticioaselor, că Vă Văd! Nu la microscop, căci biolog nu sunt și nu nici nu mă tentează să v-ascult cu stetoscopul zgomotul ce se revarsă din interior, cu ochiu’ liber vreau vă examinez ca să pot specula 1:1 sămânța din care tulpinițele slăbiciunilor voastre încolțesc, se dezvoltă, ramificându-se perpetuu și încet-încet, se ofilesc. Iar in ceea ce vă priveste, FALIMENTELE, cele ce și-au luat credite de la bănci ca să își intărească balcoanele cu sillicoane, nu vă mai extrasolicitați intelectual completând cecuri în alb pentru c-aici nimic nu se mai poate returna; și-așa ați luat cu împrumut mai mult decât vă ține buzunarul croșetat, doar nu vreți să v-ajunga vreun rinichi sau ochi pentru transplant la banca de organe, nu orange! Ce ați rămas așa privind pierdute-n gol, eu nu fac afirmații nefondate, sunt acționar la bursa de valori și-am pariat de când mă știu pe fra-iE-re.

◯◯◯ Și nu mai plângeți atât că v-o meritați! Treceți prin viață ca gâștele prin apă, iar când plutiți pe lacul lebedelor singure vă dați foc la pene, la ce vă tot mirați că vă cad solzii, Tristelor! care vă speriați, atât de umbra voastră când stați la colț sub o fereastră, cât și de entitățile noptatice – așa definiți voi tot ceea ce nu se vede – de care vă loviți în beznă, când vă e lene să aprindeți becul ne-eco, uitând că vă aflați între pereții existenței voastre, toate câte sunteți, de la mică la mare, de la slabă la grasă, de la toantă la tolomacă, niciuna nu crede ce aude, dar eu vă spun încă o dată răspicat: Adunați-vă forțele și NU. MĂ. MAI. CONTACTAȚI! Sincer, vedeți-vă lungul nasului operat!

◯◯◯ Panicatele, cele ce varsă lacrimi la comandă, nu realizați că bateriile vă lasă repede și des ambițioaselor? Păpușele mecanice ce n-au fost unse cu toate alifiile, defectele abstracte de altă natură decât cele din nastere NU SE IARTĂ! Nu mai există nicio altăalternativă, le-ați epuizat pe toate Teroristelor, cele ce dați vina pe surorile voastre gemene pe care EU fac teste și experimente la spectacole cu casa-nchisă, NU mai stați in fața scenei și nu mai faceți pe nebunele că vă iau taxă adăugată pe hot-dog și vă dau amendă pentru furt conspirativ de imaginație, Mucoaselor! Eu am nevoie de reale surse d’inspirație, NU îmi mai scrieți cu ruj pe batiste texte fără diacritice, numere de telefon în rune și nici hărți interstelare! Mai bine ștergeți-vă cu ele glandele hormonale și ardeți-le, căci prezintă riscuri infecțioase. Nu vă mai aruncați nici cheițele de care v-ați obișnuit sa fiți întoarse în mediul înconjurător, izvoare, râuri, mări și-oceane, căci toți – barbați, animale, plante – bem apă curgătoare, nu pericol biologic. E limpede prin clarvedere că însuși lanțul trofic suferă atrofieri punând probleme-ntregii omeniri, fără să aibă logoree, așa că rugămintea mea e: Fiți mai profunde și tindeți spre ascensiune dăruind naturii iubire prin contemplare. Plimbați-vă mental printr-o pădure de stejari din Atlantida în loc să stați pe bancă-n parc tăind frunză la câini cu psihologi plictisitori pe-al căror umăr v-așezați cu tâmpla (știți că vă cade pudra, nu?) exteriorizându-vă conștiința și plătind taxe aiurea, de parcă ați avea colonii de cipuri prinse-n păr ca să fiți oarbe! Mă, voi sunteți oare toante ca imortelele-n glastră, mă-ntreb, de ce măcar nu profitați să discutați cu specialistul face-to-face problemele pe care vi le pun testele avansate de pe facebook, de care nu vă mai săturați. Ei știu să mintă prin magie, vor spune: – Totul are sens, și astfel, vă veți simți mai frumoase, mai dorite, apte să alergați pe orice pajiște, atât virtual cât și în realitate, dar mai ales pe tărâmul imaginației.

◯◯◯ Fără remușcări și resentimente! Fără vise care NU vi se vor împlini niciodată! V-ați nascut femei, sunteți deja din naștere blocate, fie c-ați fost scoase cu forcepsu’, fie c-ați vrut voi să ieșiți cu piciorușele-nainte și nu prea văd ce se mai poate face, eventual schimbați-vă sexul. Ah, dar mai bine tac, că iar aud de suicid. Și totuși ZIC:  To-ni-fi-a-ți-vă zonele periculoase cu adipozități! Chiar daca nu se văd prin haine largi, la pipăit, mușchi fesieri, coapse, tricepși, abductori, sinapse, se simt. Deci spuneți înc-o data NU, dar HOTARÂT, la zahăr! Chit că-i de sfeclă, chit că-i de trestie în vânt sau miere, tot zahăr e, și practic, nu faceti icter ca la Poker de oftică, ci dați direct în diabet tremensis. N-aveți și-așa destule răni deschise, ce mai vreți, să reveniți printre PRIMATE, haaa?! Atunci nu mai mâncați ca spartele, puneți-vă dop in special iarna când dați iama’n gogone din Bulgaria și nu mai consumați concomitent Tic Tacul mentolat cu saramura, că faceti aer în stomac. Mâncați iute ca să vă limpeziți sangele și condimentat ca să vă antrenați creierul, iar în timpul liber, in loc să vă piliți unghiile decalcifiate cu pete albe prin farfurii, mai bine învățați să puneți murături că e mai sanatos să știti că ce mâncati e părul vostru lung, lucios, cu gust de Kerastase, ce debordează luminozitateaproape solar, căci nu se știe, pe timp de criză poate fi a doua meserie și chiar singura…

◯◯◯ Periculoasele, cele ce dau în marșarier prin clarvedere, uitați-vă-n oglinzile retrovizoare în special vineri și marți treișpe, că sunt destul mâțe negre care mor degeaba din lipsa voastră de talent când mușcați din volan ca și cum ar fi covrig. Mai ușor și cu scursul ultimul pic de vin din sticlă ca să-ți meargă bine, că un necaz nu vine niciodată singur și-așa ești ghinionistă fără sa-ți taie calea-n trafic o pisică. Fato, tu te elimini de la sine, singură!  N-am ce să-ți cer și nici ce să ofer, mai stai pe jos, permisul luat pe pile este nul din ziua zero, sau ți-a ieșit cumva gararea laterală a autoturismului cu volan fără dantelă, care cu siguranță-n palmă ți-a făcut bășici, dar asta mă interesează mai puțin; să revin că te pierd. Așa deci: din trei simplemișcări fară să dai cu janta în bordură poți să parchezi? Nici n-are rost să-ncerci, e mult mai sanatos in caz de tot, nu am dreptate că n-ai casco și nici măcar asigurare rca ?

◯◯◯ Și toate cele care de mici nu v-ați făcut lecțiile la matematică și fizică, absentele, toate capetele blonde, roșcate și brunete, mă scoateți din minți orice ați face, doar știind că ați purtat în școala generală bentiță cu pampoane pe capul care vi s-a strâns, că să nu vă intre păru-n ochișorii planși de la atâtea lacrimi roșii ca oja care nu vi se usucă niciodată-n timp util pe unghii și vi le băgați în gât, vă spun: cele cu ștampilă și cu atestate luate în Lună și în stelle nu-mi spuneți nimic! Daca mă cunosti, știi că dinainte să mă nasc am fost sănătos tun și că te pot ajuta, iți pot forma opinia dintr-o respirație, iar pentru tine asta e-o speranță cum nici n-ai visat. Imi dai dreptate, nu-i așa? Dacă vrei laptic de matcă să te demachezi, cavit, ginseng sau polivitamine ca să-nghiți, caută-le! Dacă e să fie ale tale, se vor lăsa găsite singure, de nu, caută sclipirea unui ultim ștras ce stă sa-ți cadă de pe-adidas, căci e îndeajuns să iți ofere clipa de extaz când soarele se află la crepuscul, luminile s-au stins, curentul fiind tăiat și când nu-i nimeni lângă tine să te țină-n brațe, te va consola.

◯◯◯ Toate sunteți vipere, vampiroaicelor care ne sugeți sângele și energia-așa, pe față, pe mine însă tot n-ați reușit să mă băgați în ceață, căci Eu, prin multe felurite sensuri ascunse solistelor multitalentate și prim-interpretelor, artistelor cu trup de Oscar și celor inițiate-n bionergii și școli de spiritism mistic, Eu! care port în mine universurile Eliade, Kant, Homer, gândesc în alte atmosfere, construindu-mi tunele prin care să pot călători invers curgerii timpului cosmic. Și cum ați vrea să simt ceva atât de trecător ca frumusețea voastră de sezon? În cel mai fericit caz rămân rece, iar de mă-ncing, fac rele, cu atâtea cunoscute care-mi stau pe cap și mă jenez căci n-aș vrea să rănesc concret vreun fund de statuetă plat cu șpițul meu finuț, așa că stați instant pe spate toate acum și-aici. Iar de mă recunoști, deși eu nu te cunosc, dacă ne-am mai fi-ntâlnit, poate în viața asta, poate în alta – și-atunci cu siguranță te-am avut – pentru că sunt sincer îți mărturisesc, nu te ignor fiindcă te-aș fi uitat de tot, căci din vedere parcă-mi spui ceva însă cu cât te-apropii pur și simplu realizez că ești complet ieșită din tiparele în care-mi desfășor activitățile sportive, așa că să nu te simți prost dacă voi însemna trecerea ta prin galaxia mea c-o bilă neagră la capitolul Diverse. Te rog, nu suferi aici că sunt sensibil. Fuguța, joc de glezne mai departe, căci eu am căpătat imunitate, atâta tot, am devenit vultur pleșuv și văd doar prăzi ușoare-n drum, nici foame nu-mi mai e, nici somn, am doar sete de nou, dar asta-i veche.

◯◯◯ Și Nu Vă Mai Corectați fardul în oglindă în timp ce alergați să mă-ntâlniți la fix pe mine, că eu nu întarzii niciodată, ci definitiv. Nu vă mint, eu nu vin. Așa că balerinele, priviți-vă din spate mersul grațios, e mult mai interesant sa vă studiați pe voi însevă și eventual corectați lacunele sexului slab, lăsând Sexul Tare să fie ceea ce e, iminenta componentă a universului vostru enigmatic, care demult nu mai e melodic, ci un păcănit aritmic de ciocanitoare care mă doare! Gata! M-am săturat să fiu persecutat cu orice-ocazie, vreau în recreație, voi chiar nu faceți niciodată pauze? Mamele voastre oare nu v-au spus când erați mici să nu fiți proaste??? Eu calc cu tact si rabd sentimentalismele voastre de fraiere care nu stiu de existența scărilor interioare Richter pentru că n-au puterea gândului s-o urce, darămite să reziste între pereti cutremurați ca munții Vrancei! Repet, că nici acum n-ai înțeles că-n viața ta, eu nu am rost, te-aș incurca fetița, pe tine și pe toate cele ce nu-nțeleg că feți-frumoși ca-n basme nu există în cotidian, precum porcul nu e nici pasăre să zboare, nici pește să trăiască în acvariu!

◯◯◯ Cele ce încearcă să-mi dezlege privirile pe care mi le țin mereu îndreptate spre cosmosul divin, spre universul plin de galaxii, de aștrii care luminează-n cer în timpul nopții, chiar dacă pentru voi ce văd e invizibil, totuși de ce vă comportați de parc-aș fi captură de ecran? Ce nu e clar? Cum să mă citiți, ILITERATELE, când voi deschideți cărțile de Origami și smulgeți paginile ca să faceți avioane? Nu-mi gâtuiți voi mie semnele de punctuație, căci alea’s unghiurile’n care-mi odihnesc creionul pe hârtie la lumina lunii, dar ce să știți voi ÎNSEMNATELE, care scrieți cu patru mâini a câte zece degete ca acele boante fără vârf și aspre ca peria de haine, ușor că mă-nțepați și trag din bolta palatină o săgeată cu ștampilă nulă în steaua de pe frunte, voi astea ce cădeți in comma de prima virgulă plus minus cratima.

◯◯◯ Există-n DEX atâtea înțelesuri pentru un cuvant când îl includ în versuri. Deci când e vorba de a fi Poet, nu presupune TU, ca nu-s o marcă de săpun! Nu sunt nici un refugiu al plăcerii, voi astea efemere, care mă căutati în dinți de daruri, sincer, de ce-mi distrugeți lumile, sensurile și universul? Dac-aș putea sa vă omor pentr-o secundă simțu-artistic de care duceți lipsă poate-ați putea pătrunde sensurile neînțelesului. Și care parte-a magicului vreți să disecați? Cumva pe Jack si Vrejul de Fasole Fermecat? E un blestem să fiu dezacordat de-atâtea instrumente fără corzi care sar coarda prost. Haide, iți spun în șoaptă, altfel nu pot, pleacă! Lasă-mă singur cu gândurile mele împietrite care mă dor ca patimile printre alte stanci ce cresc deja bătrane… Ce vâsta am? Nu știu… depinde… măștile le-am aruncat. Purtați-le voi fraierele, că pe mine, ca sa spun sincer, singurul fapt ce ma ține să țin o evidență-n acte e condica… Să o numesc Akasha că știu că-ți place. Auzi, ai auzit cumva de Rudolf Steiner? Sună cumva, dar oare’n viața ta, ai deschis o altfel de carte decât aceleași si aceleași? Nu îmi răspunde că nu-mi pasă… Oricare-ar fi răspunsul, vă admir caci dintr-o dată, ca de fiecare dată de-altfel când devin plictisitor, mă răsfoiți un pic și-apoi plecați, dar fară sa vă tac-o clipă gura. Sunteți atât de insignifiante, cred c’as putea să mă călugaresc! Dar nu la mânăstire că o am adânc în mine undeva; se pierde, iar revine… Ce-i drept, câteodată aș apela la telefon o tută ca să-mi revărs asupra ei indiferența. Dar ce folos, dacă nu pot să bubui dintr-o dată laolaltă toate volantele din Enciclopedia de Mistere Reprimate. Simbolic, toantele, vedeți ce-i versul? Atâția vraci să nu-i găsească leacul. De n-aș fi cunoscut juma de glob, n-aș fi crezut nimic și nici nu aș fi cercetat… Insă eu nu pe voi vă caut, ci pe mine, dar nu știu bine unde, daca’n inima, in creier, in Antarctida…

◯◯

Anunțuri

4 răspunsuri la „Reprimatele Sexual ( Tragedie În Mai Multe Acte )

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s