Confesiuni Din Alte Lumi

Încă mă aflu sub amprenta călătoriei de astă-seară. Mi-am plimbat meditativ sufletul conștienței de-a lungul timpului, străbătând toate epocile post-atlanteene, inclusiv pe cea actuală, dar am ajuns și acolo unde, inevitabil, vrem cu toții să ajungem, în vremuri străvechi cu lumi neștiute: Lemuria și Atlandida. Mi-am pierdut concentrarea, la un moment dat, atunci când am pășit pe tărâmul eteric al Edenului. Și nici nu prea ai cum să nu uiți de tine însuți în Paradis, de aceea trebuie să te smulgi, căci oricum nu mai e locul nostru. A fost odată. Acolo aerul e în culori, totul există la nivel imaginativ, dar nu mă refer la acea trăsătură umană de a avea fantezii, ci la linii unduitoare și amețitoare între care, tu însuți pășind, devii o amintire.

La fel ca mulți alții, mă aflu și eu într-o veșnică căutare de a descoperi ce este omul și ce este Universul. Vreau să știu care este sensul existenței mele, cine suntem noi toți, omenirea, de unde am pornit și încotro ne îndreptăm, și care sunt raporturile noastre cu întregul Cosmos. Calea inițierii.

Am simțit dintotdeauna acele forțe suprasensibile în grija cărora ne aflăm, căci, deși mulți dintre noi credem c-am fi singuri în Cosmos, nu suntem. Însă abia acum, când mă aflu pe acest drum al cunoașterii de sine și un pic mai aproape de această lume spirituală ce-și revarsă neîncetat înțelepciunea către noi, abia acum simt că-mi înțeleg cu adevărat menire întrupării mele din această viață, pe Pământ.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s