Fereastră În Timp

De curînd, într-o noapte înstelată, am avut un vis – o catapultă către alte lumi. Posibil să nu fi durat mai mult de-o clipă, dar a existat ceva acolo, în această călătorie astrală, care mă face să cred că am mai făcut un pas pe calea transcenderii de sine.

Mă aflam într-o pădure deasă cu arbori gigant ale căror frunze păreau vii! Le vedeam nervurile pulsîd, ca și cum ar fi fost artere de om prin care curgea necontenit sînge de copac, sevă. Iar când bătea vântul, aceste minunate frunze răspîndeau din interior raze de lumină, învăluindu-se de la sine putere în splendide aure. Atît de cărnoase erau încât am rămas cu senzația c-ar fi fost inimi, nu frunze. Însumi eu -în carne și oase- eram și stăteam undeva foarte sus, pe un platou stîncos ce se înălța deasupra piramidelor în trepte din jur (da, piramide!), privind șarpele din ceruri. Ahhh și cum mai dezlegam limbajul stelelor! Pe cap aveam o pasăre. La picioare o broască țestoasă. Tobele șamanice băteau în delir. Nu eram singură, eram mulți și focurile ne înconjurau. Și cum nimic nu este întîmplător, mai ales în vis, recunoscînd printre cei prezenți acolo chipurile unor prieteni de astăzi, îmi asum libertatea de a crede cu toată sinceritatea că legătura mea cu aceste persoane dăinuie de cînd Pămîntul. Și, evident, nu întâmplător în această întrupare, suntem legați într-un fel sau altul. Sunt sigură, la cum am perceput această călătorie astrală, că scena de la piramide s-a întâmplat cândva, de mult, cu mii de ani în urmă sau cine știe, iar după cum mi s-a înfățișat peisajul, mă aflam pe undeva prin Amazon.

M-a trezit toaca mînăstirii din spatele blocului, dar am mai zăbovit un pic, dezmeticindu-mă ușor din vis, fără patimi, pe musica ambientală urzită de glasurile fraților călugări ce vribrau oarecum electronic.

Reclame

Un răspuns la „Fereastră În Timp

  1. blogul tău face glume, nu mai afişează numele ultimului post de ceva vreme…

    cât despre regresia ta, nu pot să spun decât că există o gravitaţie naturală, mai puternică decât orice, către adevărul din tine. orice piesă din construcţia infinită ce te re-crează în conştiinţa fizică clipă de clipă, sub ţesătura de lumină a matricei spaţiu-timp. visarea, astralul se împleteşte, sub sunetul sacadat de toacă, la frecvenţa semi-conştienţei, acolo unde tobele şamanice au trecut în creştinism ca un suflu teosofic peste limba pietra, peste descălecaţii hiperboreeni sau peste nişte haine de moş stră-moş crăciun în culorile solomonarelor, preoteselor lui isis în zi de sărbătoare, sau pur şi simplu, sângele prin care ard păsări phoenix în helicoide de-a lungul stâlpului lumii.
    sufletul ştie, nu uită niciodată.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s