Euforie

Afară
Parcă totul stă pe muchie de cuțit. Plouă iritant cu stropi ascuțiți care ți se înfig adânc în ochi, unul după unul, iar vântul te pălmuiește peste față, scurt. Nu e nici zi, nici noapte, nici iarna și nici primăvară. Singurul lucru cert este o iluzie: Sus, Mercur se mișcă în sens invers, jos, aerul trist plutește în deriva ratând nările oamenilor, care respiră prin pori, căci n-au de ales și, până la urmă, omul e o ființă adaptabilă, mai ales omul civilizat, care bântuie străzile sub straturi de haine, adus de spate, ca și cum cerul ar avea greutate și l-ar apăsa. O astfel de zi aflată la antipodul pasiunii pentru viață, pare să dureze pentru totdeauna. Soarele nu apune și nu răsare, luna și stelele se ascund de ochii noștri mahmuri care le cer cu disperare, nervii tensionați și stările interioare de disperare în care te prăbușești sau neajunsurile care îți bântuie visele și viața sunt camuflate perfect. Deprimare fericită!Image

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s