Scindare

Parcă niciodată nu a fost mai multă lumină și atât de multă beznă în Bucureștiul pe care îl știu.  Scindare. Pe de-o parte, optimiști, frumoși,  hipsteri și uniți salvând, bucureștenii sunt la party cu teme serioase, asamblând cel mai autentic și frumos act de protest din câte au existat până acum în zilele noastre. E multă iubire acolo, se simte, se vede cum radiază  soarele deasupra tuturor acelor capete susținute de coloane verticale drepte. Cu fețele lor zâmbitoare și cu vocile unite într-un singur glas, inimile lor bat la unison pentru aceeași cauză.
 
 
Dar în tot acest extaz provocat de conștientizarea unui singur eu în noi toți, conștiința mea își îndreaptă atenția către cealaltă strigare. Suntem în zorii toamnei roșii. În direcția în care privesc se revelează, una dupa cealalta, fațetele timpurilor pe care le traim. Orizontul, însângerat ca o rană, se străduie să absoarbă furia marțiană a celeilalte mulțimi, cea care cu ochi sticlind de furie, nu poate privi mai departe de televizor și cere cu spume la gură răzbunare: Vrem acum toate scalpurile câinilor de pe străzi și câte-un colț alb, ca să avem ce arăta copiiilor noștri când vor crește mari și le vom povesti cum ne-am luptat și am învins câinele comunitar! O pulpă nu vreți, v-o poate servi soția la cină, asezonată cu sos cianurat, alaturi de-o șampanie ieftină, pentru a sărbători legea lui Ionuț, a cruzimii.
 
În toata această vâltoare de stări, porumbeii se comportă mai degrabă ciudat, stând așezați pe asfalt, în mijlocul străzii, un fluture alb cu aripi prelungi zboară deasupra mașinilor, pe bulevard – s-a rătăcit, mă gândesc și în apropiere se aud urletele câinilor prinși în lațul hingherilor, seacându-mi sufletul pur și simplu, pentru că toate aceste fapte îmi dovedesc că toate speranțele pe care mi le-am pus pentru o lume mai bună s-au stins  în neant. De-acum mi-am depășit condiția și am devenit, prin afilierea mea la rasa umană, Dumnezeul câinilor, al pânzei freatice și al aerului pe care îl respirăm. În timpul ăsta, popii care fac sex cu prostituate, propun o soluție împăciuitoare: să dăm câinii  de mâncare urșilor din păduri. Sunt și ei oameni, e normal să mai ridice din când în când coada, zic și eu, dar, cu singuranță, pentru fiecare act de desdumnezeire, Dumnezeu va cere despăgubiri.    
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s