Arzi Țigară, Arzi Mocnit

 

* Intro *

Plutesc și ard în athmosferă

gânduri ce nu se sting în scrumieră

Se-aprind în nuanțe și în tonuri din aceeași gamă

iar răgușeala-n voce e culoarea dominantă.

 

* Sentimentalisme de Țigară *

Într-o noapte fără stelle,

sub o lună de cerneală,

pe acorduri de-o țigară,

ploaia cu reflexe–albastre

picură senzorială.

Literele infraroșii

stau la sfat în jurul lămpii

extrăgând esențialul

frământărilor umane.

Fumul gri cu barba albă,

situat pe o spirală,

betonează bulevarde

prin substanța cenușie

prelucrând apoi stilistic

cercul ce se-nvârte intim

la rascrucea dintre drumuri

ca pe o fotografie.

Pe hârtia încrețită,

ca și greierii ce cântă

din elitre prin grădini,

ritmic și sentimentale

din penumbra gândurilor,

degetele dansatoare

sistematic sparg tăcerea.

 

Alchimie

Fumez si cânt♪

♪cânt și fumez.
Și toți imi spun că o să răgusesc.
Dar vocea mea se deplasează cu plăcere
între pachetul argintiu-amar și miere.
Pentru c-având memorie și conștiință,
vocea nu scoate niciun sunet în neștiință.
Fără prejudecăți și bariere pământene,
vocea nu e nici fum, nici antifum,
e alchimistă.

 

Și Parfumul e Tot Scrum

Am tutun, am peste tot.
Nu știu cât, dar per total,
fiecare părticică
ca să uite iși inchipuie
că țigara e rășină,
iar nucleul aromat
capătă tentă divină.
Cu dulceața ei amară,
de cărbuni, nu de cirese,
lasă dâre negre-n urmă,
și sub piele și în suflet,
pentru care nu există,
până în prezent, soluții.
În suporturi africane,
bețișoarele gheișe
iși destăinuie în nuanțe
maxima senzualitate.
Sabia cu lama-ncinsă
otravită de invidie
le lovește-n puritate
și din sine-stătătoare
le preschimbă în metise.

Fie el discret sau dur,
otrăvit de nicotină,
și parfumul e tot scrum.

 

Țigara Fără Ritm

Arzi țigară, arzi mocnit…
Ce te duci așa rapid?

Vreau să trag, dar tu te stingi…

Ești în aer, nu în vid!

Oxigen, CO2, chibrituri,

iți oferă doar condiții

ca să scapi de inhibiții.

Dar tu nu ai nici un ritm,

veșnic esti in contratimp:

uit de tine, arzi subit.

Degetele mele-s pline

doar de gânduri risipite

rătăcite-n tastatură,

de la fumul tău dement…

 

Tipul Din Publicitate Și Țigara

Tipul din publicitate
pălărie-ușor pe spate
cu privirea lui blonzie
detașată-n armonie,
n-are bani de o țigară
și mi-o cere, o bună seară!
Când îl văd a doua oară,
nu mă vede, nu mă știe.
Are-acum o pipă-n mână
și-l doare la pălărie.

 

1 tzigară = 1ΩhΜ + 1/2

– Haaaaide că esti nesimțită!
Ceeefaaaaaaaaaaaaaaci?
Tu.nu.vezi.că.mă.arzi?!!??
E o tipă care țipă.
Îmi cer scuze și pe bune, că în mine
și pe buze, am acum un zâmbet larg.
…Știu că sunt un pic ciudată,
mai ales in realitate
când din mine o țigară,
face-un Ωm și jumătate.

 

1 Țigară, Parc și Vară

Parc. Parfum. Înghesuială.
Focuri. Artificii. Vară.
Între fumuri și brichete
se invârrrte 1 țigarăăă.
Râdde lumea filozofic,
cu final apoteotic.
☾Luna☽ se-adancește-n cer,
e tarziu. Trebuie să plec,
ca să nu pierd iar waporul.
Mă dizolv in beznă lent.

 

Autostrada Ancestrală ✶ și Țigara

Tutunul e piper și scorțisoară–n astă-seară.
Dintr-o țigară – El – trage luuuung în piept
.cu p. a. u. ze. Apoi h-inspiră-adânc și iar h-expiră,
privind-o dintr-un unghi de vis

și depărtare ani lumină.
o o O o o
– Misterioase cercuri luminoase par să zboare

din ochii tăi sprecer șipân’ la soare!

–Dar de cesoare și nustelle?

Știi că mă plimb mereu pe cele alb-albastre✧

– ... E pur și simplu mult prea multa umbră pân’acolo,

Mi-e teama că pe drum te-ai rătăci cu tot cu ele.

– ☺ Prostii! Pornești imaginația-submarină.

Prima metaforă, o iei la stanga ☜,

înspre AutostradAncestrală.

( și Ea îi desenează-n spațiu planul )
Apoi, ☞ faci dreapta și-ai in față,

o-ntreagă fascinație albastră.

o o O o o

Căluți de foc cu Coamalbastră
se-aprind în ochii lor, electr☇izant!
Se pare că imaginația submarină
în astă-seara s-a ampliffficat.
Aleargă însetați între dorințe,
magnețimaginari ai celor 2 ființe.
Intersectându-se-n priviri și’n plan terestru,
devin reali reali, fără căpăstru.
Când ea alunecă spre el, o prinde,
stingând țigara-n scrumieră. Scurt.
Eliberand apoi, lent, tot mai lent,
căluți și cerculetze submarine,
în toată dragostea de pe Pamant.
( … )

Tutun-romanțe-țigari-circumstanțe

(EA) Ochi de tutun. Îmi amintesc și-acum.
Un om cu sufet gri, tot de tutun.
Mi-a aparut cândva din ploaie,
in plină vară pe pamânt Și pe moment
chiar am crezut că-i cu putință
eu să fiu eu, chiar în a lui prezență.
Am așteptat atâta timp,
să vină toamna și să uit.
Să plouă, căci imi arde sufletul ca scrumul,
cenușa-mi amarăște gândul…
O umbră gri, copaci si frunze marțiene
intr-un amurg aprins, roșu spre violet. Incert.

(EL) El singur 1 țigară. punct.
el + (țigara)^n tot singur. punct.
mulțimea – el – el in mulțime. punct.
cu cât mai mulți in jur, cu-atât mai bine.
cu cât mai mulți in jur, cu-atât mai sigur.
OchiDeTutunAlbastruVerdeGriNocturn
MereuInCăutareDeScenarii
N-auTimpȘiN-AuNiciAnotimpuri
NuCredNimicDinTotCeLiSe-ntamplă
Dar pasii, azi, nu vor să îl asculte.
In loc sa stea cuminți, pe loc, rămân in urmă,
simțind in aer, în asfalt, o fantezie,
cu mers și ritm alambicat de poezie.
Ne-ncrezător in pași, el, se așează,
nesigur, totuși cercetează.
” curat ciudat,” isi spune’n sine, „de data asta simt adevarăt!”
Se conturează amintiri îndepartate,
la granița dintre mister si realitate.
In ochii lui o strălucire de ♄Saturn
Se lasă la Amurg cărunt un fum, negru obsidian pe albde plumb.

 

Synesthesia, fuuum in stelle♪

Se leagă ᴸᵎᵀᴲᴿᴲ cu ᴄᴉfᴿᵊ-n fuuum,♪♪
alunecând notă cu notă dintr-un plan în altul.
Involuntar auzul capătă volum
cu gust din universul synthului nocturn.
Din monitoare o ușoară tenta-ambientală,
sparge clișeele c-o forță atât de densă,
de parc’ar fi un stup, gata să explodeze.
⪻boom!!! boom!!!⪼
” cam tare bassu’ ăsta, juuuur”!
în studioul dark, veioza soare,
emite raze de senzație pe frecventze joase.

Ceee sound nebun, nebuni și noi,
atât de fanteziști să-nregistrăm,
între pereții pământeni,
zburând în noapte,
o p a s ă r e î n s p a t z i u
de un bleumarin fantastic.
Un deja-vu să fie oare
sau doar efecte speciale,
trăirile chitareloralbastre
trezite cu adevărat la realitate?

Femeia, amenințările si o țigară mută
” Pfff! si iar mă enervezi,
eu te las, si tu m-amenintzi!
un chibrit, iți e letal,
nu ma face că te fac!”
… si troznind rapid chibritul,
lama dură de cuțit
a scanteiei zdrobitoare,
fără nici un fel de dubiu,
de regret sau ezitare,
se apropie de țigară.
o omoară.

Și țigara-i ca Femeia

Și țigara-i ca femeia,
iți ia mintea, portofelul…
„- Am putea să ne-nțelegem
macăr printre degete.
Pot să fiu și iscusită
ca o limbă ascuțită
Să fiu falsă și perversă
să iau foc diseară-n pernă!”

Joaca de-a țigara

Să mă las. să nu mă las.
aș putea să-mi dau o șansă,
doar de poftă s-o aprind
trag un fum și apoi o sting.
Însa cu tutunul ars,
pe la nas, nu prea dai bine.
Deci mă las.

Monologul țigării

Că eu sunt doar o bastardă,
fără mamă, fără tată,
asta știe orişicíne
fara să citeasca’n stelle
sau în enciclopedie.
Sunt o armă fara creier,
inamic al plictiselii.
Când e vorba de dorința
de a-ți intra adânc in sânge,
fie el amar sau dulce,
nu am sex nici preferințe.
Buzele care ma gustă,
de placere, de nevoie,
moi, uscate sau răsfrânte,
gust și eu la fel din ele,
cam așa stau lucrurile.
Am o existentză scurtă,
dar statut de imortală.
altfel n-ar fi cu putință
să-ți creez o dependență
ce te ține viața toată.

 

Outro

Aș vrea să scriu.

Aș vrea să scriu ceva să am motiv,
să imi aprind inc-o tzigară. E ultima.
Și m-am lăsat acum, din nou,
pentru a n-șpea mia oară.

toate personajele de mai sus au existat cu-adevarat, cândva, inclusiv țigara, chibriturile și scrumiera.